Deoarece digestia este un astfel de proces ce depinde de energie, orice aliment sau proces care compromite digestia te va secatui de energie.
Intrucat sangele tau transporta oxigen la celule pentru producerea de energie, orice aliment sau proces care ingroasa sangele sau ruineaza sanatatea celulelor rosii transportoare de oxigen iti vor jefui energia.
Glandele suprarenale te ajuta sa faci fata stresului. Orice aliment sau proces care iti slabesc glandele suprarenale iti vor afecta capacitatea de a face fata stresului si iti vor cobori nivelul energiei.
Cu aceste reguli in minte, fa o favoare corpului tau si limiteaza ingerarea urmatoarelor 3 alimente care iti absorb energia.Graul si glutenul
Pentru a face lucrurile mai usor de inteles, vom considera glutenul si graul unul si acelasi lucru.Totusi distinctia este ca glutenul este o proteina gasita in multe cereale precum graul, ovazul si secara si care a fost corelat cu mai mult de 190 de boli autoimune…
… cea mai notabila, boala celiaca [enteropatia glutenica] – o afectiune in care sistemul imunitar ataca intestinul mic.
Desi doar circa 1% din populatie este diagnosticata cu boala celiaca, realitatea este ca acest corp uman NU a evoluat pentru a digera in mod adecvat grau/gluten.
Acest lucru plaseaza o mare amenintare asupra nivelului tau de energie, deoarece orice aliment ce compromite tractul tau digestiv si intestinal (unde sunt absorbiti in majoritatea lor nutrientii) obligatoriu iti va absorbi energia.
Iritatia permanenta a intestinului mic (prin consumul cerealelor, de exemplu) poate duce la “mate gaurite” [sindromul intestinului permeabil] – o afectiune in care particule mari de hrana sunt capabile sa treaca in fluxul sanguin prin porii tot mai mari ai peretilor intestinali.
Cand se petrece acest lucru, corpul tau identifica proteinele nedigerate din aceste particule de hrana ca pe o amenintare si declanseaza un raspuns imunitar pentru a le neutraliza. Astfel se dezvolta sensibilitatile la alimente si sistemul imunitar devine suprasolicitat.
Cerealele au fost introduse in dieta umana in timpul revolutiei agricole de acum circa 10 000 de ani. Totusi, luand in considerare ca am existat pe planeta timp de circa 3,5 milioane de ani FARA ele, consumul de cereale reprezinta doar circa 0,004% din timpul nostru de evolutie.
Aceasta mica perioada fragmentara nu a dat corpului uman destul timp pentru a evolua in digerarea eficienta a cerealelor. Acesta este doar un motiv pentru care asa de multi dintre noi au probleme cu digeratul graului si a altor cereale ce contin gluten.
Cel de-al doilea motiv pentru care graul este greu de digerat este faptul ca acesta – prin definitie – este o samanta. Iar rolul biologic al semintei este de a propaga specia. Asa plantele au continuat sa infloreasca. Ele isi raspandesc semintele, care in cele din urma ajung in sol, unde germineaza pentru a da nastere la noi plante si arbori, care la randul lor produc mai multe fructe si seminte. Iar ciclul continua.
Totusi…
Cu scopul de a supravietui in mediile dure (precum tractul digestiv uman) semintele contin mecanisme protectoare incluse in structura lor. Graul contine gluten, care ataca tractul intestinal uman – facandu-ne mai putin capabili sa il digeram.
Teoretic, acest lucru ar permite semintei sa treaca prin corpul nostru in scaun si inapoi in pamant… permitand speciei de grau sa isi duca mai departe existenta.
Am vazut pana acum 2 motive substantiale pentru care graul/glutenul nu este potrivit pentru consumul uman. In ciuda tuturor pretentiilor inaintate de lobbyistii care sprijina consumul de grau, ca avem nevoie de fibrele lui pentru sanatatea cardiovasculara si intestinala, nu am intalnit o singura persoana a carei energie si sanatate nu s-au imbunatatit dramatic din momentul renuntarii la gluten.
NOTA: daca vrei mai multe fibre, sunt o gramada ce pot fi preluate prin consumul mai multor fructe, legume si nuci. De fapt, Paleoliticul (inventatorul dietei omonime, nu perioada in sine) nu manca niciodata cereale, si aportul de fibre era intre 100-150 de grame pe zi prin mancatul alimentelor mentionate anterior. Aportul nostru curent de 15 gr. fibre pe zi paleste in comparatie – chiar cu toate acele cereale din sursele noastre de hrana.
Pentru a recapitula…
Graul te lasa fara energie pentru un numar de motive, cel mai notabil fiind impactul lui vatamator asupra digestiei umane si a reactiei noastre imune finale (si nedorite) la el.
Oh… nici macar nu am mentionat despre cum cerealele (in special cele rafinate) creeaza haos asupra nivelului de zahar din sange, care este o modalitate extrem de sigura de a-ti extrage energia. Dar hai sa discutam mai detaliat asta pe masura ce acoperim subiectul urmatorelor doua alimente care ne fura energia…
Zaharul (si cafeina)
Dupa cum poti vedea, am cuplat aici zaharul si cafeina – deoarece ele au efecte aproape identice asupra nivelului tau de energie, si desi multi cred ca aceste doua alimente cresc nivelul de energie, cred ca este timpul sa priveasca mai profund acest efect amagitor.
Glandele suprarenale sunt organele tale lupta sau fugi – care elibereaza cortizol si adrenalina in timpul acelor perioade de stres. Interesant, aceiasi hormoni sunt secretati cand STIMULENTELE (precum cafeina si zaharul) patrund in fluxul sanguin.Cand devii stresat (sau ingerezi stimulente – zahar sau/si cafeina), glandele suprarenale incep sa isi intensifice activitatea. Ele elibereaza adrenalina si cortizol – doi hormoni “catabolici” care descompun rezervele tale de energie pentru o imediata utilizare.
Aminteste-ti, corpul tau crede ca este intr-o stare in care este nevoie sa LUPTE sau sa FUGA – asa ca are nevoie de acea energie imediat disponibila.
Cortizolul, atunci cand este prezent in mod cronic in fluxul sanguin, este un hormon daunator ducand la epuizarea glicogenului rapid (carbohidratii stocati pentru urgente), la o ridicare a nivelului de zahar din sange si in cele din urma la cresterea in greutate.
Adrenalina are efecte similare de epuizare a energiei. Initial totusi, ea iti da acea senzatie pe care adesea o definim in termeni de “navala”, ca rezultat al unei sporiri a ritmului cardiac, a presiunii sanguine si a descompunerii carbohidratilor in zahar la nivelul sangelui.
Dar acea brusca izbucnire de energie este curand urmata de o prabusire aducatoare de slabiciune si moleseala in care corpul tau face tot ce poate pentru a se recupera din situatia “stresanta”, fie ca este vorba de cafeaua de dimineata sau de o prajitura/placinta/covrig in treacat spre munca.
A avea acesti doi hormoni circuland cronic prin sangele tau – nu este o situatie de dorit.
Cealalta problema cu cazul in care exista nivele inalte si de cortizol, si de adrenalina, este ca intrucat ele iti descompun carbohidratii stocati pentru energie, eliberand glucoza (zahar) in sange pentru utilizare imediata, pancreasul tau este atunci chemat la actiune si in cele din urma la supraproductie.Pancreasul tau produce si secreta hormonul INSULINA pentru a inlatura glucoza din sange cu scopul stocarii ei in muschi, ficat si celulele grase.
Pe masura ce zaharul din sange isi sporeste nivelul, tot la fel se intampla si cu insulina. Cu timpul, celulele corpului tau pot deveni rezistente la prea multa insulina, ceea ce duce la o afectiune de care se poate sa fi auzit, numita diabet de tip 2 (insulinorezistenta).
Dar pana la acea zi ingrozitoare, se intampla ceva mai imediat care spulbera total nivelul tau de energie.
Intrucat insulina inlatura zaharul in exces din sangele, nivelul inalt al zaharului duce la nivele mari de inlaturare (prin insulina), ceea ce duce in continuare la un nivel scazut al zaharului (hipoglicemie).
Cand nivelul zaharului din sange se prabuseste, tot procesul “normal” de luare a deciziilor este dat peste cap, intrucat tot ce poti gandi este “am nevoie de zahar, am nevoie de zahar”. Acesta este momentul in care incepi sa te simti nervos, anxios, si intr-o disperata nevoie dupa o doza de cafeina si zahar.
Si ca si cand lucrurile nu ar fi fost destul de rele si asa, nivelele cronice prea inalte sau coborate de zahar in sange iti epuizeaza si glandele suprarenale – pregatindu-te pe viitor pentru ceea ce se numeste oboseala cronica
Zaharul sanguin ridicat nu apare doar prin stimulare suprarenala. Consumul zaharului (in forma lui de baza) sau a carbohidratilor rafinati (paine alba, paste, etc) sunt DOI catalizatori care arunca in aer nivelul zaharului din sangele (si stresul suprarenal) aproape imediat ce iti intra in gura.
Stimularea cronica (adica stresul, zaharul, cafeaua) a glandelor tale suprarenale le epuizeaza si poate duce in cele din urma la oboseala suprarenala. Aceasta este unul dintre motivele pentru care multi oameni se simt epuizati aproape instantaneu atunci cand se confrunta cu stresul. Glandele lor suprarenale nu mai pot face fata stresului.
Interesant, poftele de zahar si sare devin mai pronuntate odata cu oboseala suprarenala, pe masura ce deficientele de minerale si hormonii “dezechilibrati” determina schimbari nedorite in corpul tau. Dupa cum se intampla lucrurile, sanatatea celulelor tale sanguine incepe sa slabeasca iar celulele rosii transportoare de oxigen isi pierd integritatea si incep sa se adune laolalta in loc sa pluteasca prin fluxul sanguin.
Rezultatul – te simti mai letargic. Iar daca sangele tau abia se taraste, tot asa vei fi si tu.
Este uimitor cand te gandesti la asta…
Cosnumul alimentelor dulci si al bauturilor cu cafeina – insasi alimentele despre care ai fost facut sa crezi ca iti dau energie – in mod zilnic te incapaciteaza dinlauntru spre afara.
Ele TE JEFUIESC de energie, deoarece incet si sigur erodeaza nivelele zaharului din sange, pancreas, glandele suprarenale, si majoritatii sistemelor din corpul tau.
Cand celulele, organele si sistemele dinlauntrul corpului tau devin bolnave si letargice…
LA FEL DEVII SI TU.
