Adenoiizii de gradul 3-4 se tratează chirurgical, deoarece practic nu se supun tratamentului conservativ. Această metodă nu este un moft medical, ci o metodă simplă și eficientă de a corecta situația. Uneori numai intervenția chirurgicală este o soluție optimă. Nu e cazul să simți frică față de acest fel de tratament. Echipamentul medical de astăzi asigură siguranța completă și cele mai bune rezultate în urma intervenției chirurgucale. Cea mai importantă este pregătirea psihologică și fiziologică.
Este importantă pregătirea copilului, căci, după cum este bine cunoscut, impresiile copiilor sunt cele mai puternice.
Cînd e nevoie neapărat de operație?
Dacă tratamentul conservativ îndelungat nu dă rezultate pozitive, iar sutiația se schimbă rapid în spre rău. Chiar dacă adenoizii sunt de gradul 2, dar adenoiditele sunt regulate, gura nu se închide, copilul sforăie în timpul nopții, deseori au loc opriri ale respirației, otitele și scăderea auzului.
Pe lîngă acestea, fața copilului capătă trăsăturile așa numitei feți adenoidiene. În acest caz amînarea nu este adecvată.
Adenotomia trebuie realizată cît mai devreme, fără amînare, dacă sunt indicații, chiar și sugarilor. Este esențial ca acest proces sa nu fie tărăgănat pînă la vîrsta de 6-7 ani. Disconfortul și lipsa de oxigen poate fi malefică pentru dezvoltarea mentală, și nu în cel mai bun mod afectează succesul viitorului elev.
Anestezie locală sau generală?
În cazul alegerii unei metode de ameliorare a durerii este necesar să se ia în considerație că țesutul, din care sunt compuse amigdalele, nu doare. Dacă pacientul va fi bine pregătit moral, atunci necesitatea de a aplica anestezia generală dispare. De asemenea trebuie luată în considerție vîrsta. Dacă vîrsta copilului este foarte mică, atunci nici o pregătire psihilogică nu-l va convinge că procedura nu este dureroasă. Copiii sunt foarte impresionabili, iar imaginea sîngelui sau în general al unor manipulații îi poate speria mult, chiar dacă nu sunt deloc dureroase. Și chirurgului îi este mai ușor să lucreze în atmosferă calmă. Șansa înlăturării incomplete a țesutului adenoidal scade la zero.
Efectuarea operației fără anestezie, de obicei, nu este impusă de nimeni, dar dacă se găsește o posibilitate cît de mică de a renunța la anestezie generală, ea nu trebuie ratată. Despre riscurile și urmările posibile va povesti medicul-anesteziolog.
Unui pacient mai matur îi va fi binevenită anestezia locală. Materialul anestezic este pulverizt sau uns peste țesut, fapt care ajută la evitarea disconfortului, și psihologic așa e mai convenabil.
Să nu uităm despre contraindicațiile medicale ale anesteziei generale. Dacă există boli cronice, este nevoie de o investigație completă, și numai cu permisiunea medicului curant, se poate de luat hotărîrea de a folosi anestezia generală.
Metodele de înlăturare a adenoizilor
Ce va alege medicul – înlăturarea tradițională a adenoizilor sau cea endoscopică?
În primul caz, medicul pur și simplu taie vegetațiile adenoide crescute cu ajutorul adenotomului – un instrument chirurgical, care se aseamănă cu o linguriță cu mîner lung. Este mare probabilitatea că adenoizii vor fi înlăturați incomplet și atunci apare riscul recidivei. Este greu de luat decizia pentru a face o intervenție chirurgicală, dar dacă vor fi necesare 2-3?
A doua metodă presupune aplicarea noilor tehnologii endoscopice. În acest caz, doctorul vede ce anume face, și, în mod firesc, înlătură vegetațiile adenoide complet, fără a trauma alte țesuturi. O astfel de metodă este mai sigură și capătă tot mai multă popularitate.
Adenotomia este efectuată rapid – în timp de o oră. După aceasta pacientul este mutat pînă la capătul zilei, iar uneori pentru 24 de ore, în palată.
În acet timp este posibilă creșterea febrei pînă la indicatorii critici, care nici într-un caz nu trebuie scăzută cu ajutorul Aspirinei sau al altor preparate care lichefiază sîngele pentru a evita sîngerarea.
După intervenția chirurgicală, în timp de 7 – 10 zile edemul treptat va scădea, iar înfundarea nazală va trece. Este necesară folosirea picăturilor vasoconstrictoare, și ținerea regimului de protecție fără eforturi fizice. Hrana trebuie consumată în formă moale-lichidă. După posibilitate, ar fi bine ca împreună cu copilul să fie efectuate exercițiile de respirație. Dacă recomandările vor fi respectate, atunci în trecut vor rămîne și gura deschisă, și auzul slab, și somnul neliniștit, și hiperactivitatea, și neatenția.
